Pâna când nu gusti dintr-un fruct, nu stii ce gust are. Aşa s-a întamplat în cazul meu. Anul trecut am vrut să merg cateva zile sa ajut la stand, dar acele cateva zile au fost suficiente pentru a prinde gustul. Anul acesta m-am inscris din nou in proiect, dornica sa lucrez cat mai mult pentru Domnul. Daca El a fost cu mine tot anul, pot sa sacrific si eu câteva zile din vacanta mea, pentru a da o mâna de ajutor în răspândirea Evangheliei.

Datorită activitatii nobile pe care o prestam in cadrul acestui proiect, am invatat sa cultiv obiceiul de a medita mai mult la ceea ce a facut Isus pentru viata mea, mi-am dat seama ce multa nevoie avem de El, atat eu, cat si oamenii din jurul meu. In fiecare zi, pe la standuri treceau o multime de oameni descurajati, apasati de grijile acestei lumi, cu dificultati la fiecare pas; cei mai multi credeau ca totul este pierdut si nu mai au pentru ce sa traiasca. Noi pentru acesti oameni am fost chemati, ca sa ii incurajam si sa avem grija ca niciunul sa nu plece de la standul nostru fara o licarire de speranta in suflet. Le vorbeam despre dragostea desavarsita a lui Dumnezeu, voiam sa ii ajut sa isi intoarca privirea de la necazurile acestei vieti si sa contemple binecuvantarile pe care Dumnezeu le-a presarat pe cararea lor. Şi cu cat imi marturiseam mai mult credinta, cu atat ma bucuram de mai multe binecuvantari si de o credinta tot mai mare.