| Andrei Costas |
|
|
|
|
Si totusi, un gand nu-mi dadea pace. Viata oricarui crestin trebuie sa fie caracterizata de slujire, de daruire, de dragoste. Proiectul „Student valdenz” face apel chiar la aceste atribute. Chiar mai mult decat atat, o experienta personala cu Domnul nu se poate dobandi stand toata viata ca simplu spectator. Astfel de lucruri imi treceau prin minte in acea dupa-amiaza de Sabat. Ajuns acasa, nici nu puteam adormi si ma tot gandeam: „Daca Domnul ma cheama?”. Si i-am spus Domnului atunci sa-mi dea un motiv, un semn ca fac voia Lui mergand acolo, si ma voi inscrie fara rezerve. Pana seara, incercand sa gasesc motive sa merg, nu observasem ca nu am motive sa nu merg, un argument rational ca sa-mi pot linisti constiinta. Am cautat, dar n-am gasit niciunul satisfacator. Asa ca eram deja decis: voi merge. Insa piedicile abia incepusera. In fiecare piedica vedeam doar un nou obstacol pe care trebuia sa-l depasesc. Vedeam cum, cu fiecare obstacol depasit, imi doream si mai mult sa merg si ma apropiam si mai mult de Domnul. A venit si ziua cand a inceput proiectul pentru mine. La inceput nu ma simteam foarte bine, pentru ca ma consideram un strain printre straini. Insa caldura si sinceritatea studentilor si colportorilor mi-au alungat imediat aceasta stare. Acum pot sa spun ca nicaieri nu m-am considerat mai aproape de Cer ca aici. Este un loc unde piedicile nu lipsesc, si totusi unde le poti invinge impreuna cu altii. Cu toate ca nu ne mai vazuseram niciodata, parca ne cunosteam de-o vesnicie. Ne rugam unii pentru altii, vorbeam unii cu altii atat de familiar si dezinvolt… Chiar daca timpul petrecut la stand poate parea obositor, multumirea pe care o ai la sfarsitul zilei, ca ai putut fi de folos unor oameni care inseteaza dupa Apa vietii, este o recompensa care merita tot efortul din lume. Daca ar fi sa dau timpul inapoi si sa mai am o data sansa de a alege sa particip in acest proiect, as face-o fara niciun pic de ezitare. |











