| Daniela Niculici |
|
|
|
|
Ii multumesc lui Domnezeu pentru ca am avut parte de trei saptamani pline de experiente ziditoare, de nepretuit si de cea mai inalta educatie, care se dobandeste doar prin consacrare in lucrarea de slujire. Am avut parte numai de binecuvantari si am inteles care sunt lucrurile cu adevarat importante in viata si ca asupra mea si a voastra zace o raspundere solemna, aceea de a face ca lumina Cuvantului lui Dumnezeu sa straluceasca si pentu aceia care se gasesc in intuneric, iar Duhul lui Hristos, care este un duh misionar, ar trebui sa ne insufleteasca la fel ca pe valdenzi.
Desi la inceput eram neincrezatoare si tematoare, deoarece nu stiam cum le voi prezenta oamenilor cartile si ce le voi spune, am experimentat ca doar prin consacrare zilnica in rugaciune si studiu aveam ce sa le oferim oamenilor care se opreau la standurile noastre si ca „talentul necesar, curajul, perseverenta, credinta si tactul vor veni pe masura ce (imi) isi pun armura”. (Evanghelizarea prin literatura, pag. 17)
Desi poate fi o nebunie pentru unii faptul ca iti parasesti locuinta confortabila, renunti la oportunitatea de a castiga bani pe timpul vacantei sau de a merge in excursie undeva, preferati sa fiti nebuni pentru Hristos, castigand suflete pentru vesnicie, decat intelepti in felul lumii.
Devotionalele din fiecare dimineata au fost hrana, incurajare pentru mine si, insufletita de mesajul primit, porneam cu mai mult zel la stand. Acolo, am invatat sa ma rog in timp ce lucrez pentru persoanele care veneau la stand si vedeam cum Duhul lui Dumnezeu lucreaza la inimile oamenilor care isi inlaturau prejudecatile si cumparau carti spirituale, chiar daca nu erau de la biserica lor.
De multe ori imi dadeam seama ca nimic din ceea ce spuneam eu nu ii convingea pe oameni sa cumpere cartile, ci Duhul lui Dumnezeu. Asa s-a intamplat si cu un domn care imi dadea impresia ca nici nu ma asculta si ca vrea sa fie lasat in pace, dar care, spre surprinderea mea, inainte sa plece a luat cartile Tragedia veacurilor, Viata lui Iisus si Parabolele Domnului Hristos in mana, le-a platit si a plecat.
Alteori, uitandu-ma la ceea ce izbeste ochiul, ezitam sa le prezint cartile spirituale acelor oameni care, imi spuneam eu, oricum nu le vor cumpara, apoi imi dadeam seama ca Isus a murit pentru fiecare dintre ei si fiecare suflet este valoros. Am observat ca acolo unde eu nu vedeam nimic promitator, Domnul avea un suflet infometat dupa Cuvantul Sau care astepta ca noi sa indraznim sa avem acel spirit si acea energie care sa le aprinda entuziasmul. Mi-am dat seama ca inaltand valoarea cartilor pe care le aveam de prezentat, nu puteam gresi supraestimandu-le.
O doamna care trecea grabita prin fata standului, a aruncat o privire fugitiva peste carti, continuandu-si drumul. Vazand ca trece fara sa se opreasca, am luat in mana cartea Minte, caracter, personalitate si, la indemnul Duhului Sfant, am strigat-o, spunandu-i ca am o carte deosebita pentru dumneaei. Intorcandu-si capul, mi-a spus ca nu o intereseaza, dar, cand a dat cu ochii de carte si a auzit ca este o carte de psihologie prezentata intr-o perspectiva speciala, a spus ca pentru aceasta carte a meritat sa se opreasca, a rasfoit-o putin si a cumparat-o.
O alta experienta care ne-a bucurat a fost cand i-am prezentat unui domn mai in varsta, dupa ce i-am masurat tensiunea arteriala si vazandu-l interesat, cartile sprituale, iar la sfarsit setul „Conflictul veacurilor”, care cuprinde cartile Patriarhi si profeti, Profeti si regi, Viata lui Iisus, Istoria faptelor apostolilor si Tragedia veacurilor, gandindu-ma ca este bine ca omul sa stie de aceste carti chiar daca eu nu speram sa le cumpere. Dar Domnul m-a surprins inca o data, cand l-am vazut pe batranel scotand portofelul si spunand ca vrea sa cumpere setul impreuna cu niste prieteni, iar cartile le vor citi pe rand. Ce minunat lucreaza Domnul! Noi trebuie doar sa ne facem partea.
Dupa ce se termina o zi de lucru la stand, asteptam cu nerabdare inceperea momentelor de partasie, cand ne incurajam si Il laudam pe Domnul pentru experientele din acea zi, impartasindu-le cu colegii.
Privind in urma, aceste trei saptamani au fost cea mai frumoasa perioada din vacantele de pana acum, deoarece sentimentul utilitatii iti da o bucurie nespus de mare. Dupa aceasta experienta, mi-am dat seama ca se ivesc ocazii de aur aproape in fiecare zi si de care poate nu am profitat in trecut, dar de-acum am mai mult curaj sa deschid o conversatie sau sa le daruiesc o carte cunoscutilor, prietenilor sau persoanelor pe care poate le intalnesc pentru prima si ultima data.
„Poti fi un evanghelist. Poti fi mana de ajutor a lui Dumnezeu, lucrand asa cum au facut ucenicii atunci cand i-a trimis Hristos. Tineri si tinere, Domnul va cheama sa va inrolati in lucrarea Sa. Este foamete in tara dupa Evanghelia cea curata.” (Evanghelizarea prin literatura, pag. 23) Nu astepta ocazii mari, speciale sau talente extraordinare, pentru ca numai atunci sa lucrezi pentru Dumnezeu.
Hotaraste-te acum, nu mai este timp de pierdut!
|











