Prima zi nu a fost asa cum m-am asteptat, dar, cu ajutorul Domnului, restul zilelor au fost extraordinare. In privinta oamenilor care veneau, nu am intampinat multe obstacole. Majoritatea oamenilor erau deschisi, cel putin cand vorbeam de sanatate, si un pic mai reticienti cand vorbeam despre religie. Am ramas totusi uimita de nepasarea unor oameni care aveau hipertensiune si plecau asa repede de pe scaun, ca nu mai apucai sa spui nimic... Unii erau impresionati de munca noastra si atunci cand aflau ca suntem voluntari ramaneau uimiti. De asemenea, veneau cu tot felul de fructe si ne lasau in semn de recunostinta pentru efortul nostru.

Într-o zi, o doamna a luat cartea Viata lui Iisus si se uita la ea. Bineinteles, am intrebat-o daca cunoaste cartea si ne-a raspuns ca da..., o cumparase de la mare si i-a placut foarte mult: „Am devorat-o.”  Fiecare contact cu oamenii a fost un castig!  Dupa o discutie mai lunga, o alta doamna a spus ca se vede că noi suntem adventisti, prin felul vostru de a fi si pentru ca ne ajutam intre noi. Un domn sociabil si foarte vorbaret nu credea in Biblie, dar credea ca exista un Dumnezeu. Dupa mai multe discutii, a acceptat cartea de suflet Calea catre Hristos si l-am rugat s-o citeasca si sa imi spuna parerea. Asa ca a doua zi s-a intors.Mi-a spus ca a citit o parte din ea si i-a placut, pentru ca scria ca Dumnezeu iubeste pe toata lumea si iarta. O alta doamna, dupa doua saptamani de cand i se recomandase sa nu mai bea cafea din cauza hipertensiunii, acum, avand tensiunea normala, putea sa dea marturie si celorlalti oameni. De asemenea, un fost profesor care de un an luase in considerare sfaturile din cartea Hipertensiune facea acelasi lucru. Intr-o alta zi, o doamna, dupa ce i-am masurat tensiunea si am vrut sa ii oferim Calea catre Hristos, ne-a spus ca a cumparat-o anul trecut si le-a trimis-o si copiilor sai, care locuiesc in Germania. Asa ca i-am oferit Ferestre spre cer, ne-a multumit si a spus ca o sa plece un autocar spre Germania si o sa o puna si pe aceasta in pachetul pentru copil, asa ca i-am oferit inca doua exemplare. Astfel, cartile or sa ajunga si in Germania prin aceasta doamna.  Un domn care venea des pe la stand si cumparase multe carti de la noi, vorbind despre Ellen White, spunea: „Nu am mai gasit un alt scriitor asa de profund si cu un asa scris. Imi place foarte mult.” Acum, acesta frecventeaza o biserica adventista. Unei alte doamne, Elisabeta, dupa ce i-am masurat tensiunea, i-am oferit un pliant cu RVS si mi-a spus ca asculta si e foarte frumos. Am vrut sa ii prezint o carte, dar mi-a dat de inteles ca nu e interesata, asa ca nu am mai zis nimic. Însă m-a intrebat daca nu stiu o biserica de pocaiti prin apropiere ca ar vrea sa se duca o data. Colportorul nu era in acel moment cu noi, asa ca nu stiam ce sa zic, dar i-am luat numarul de telefon, urmand sa o contactam ulterior cu informatia ceruta. Un domn, despre care am aflat mai tarziu ca fusese preot, in prezent având o Casă pentru ajutorarea batranilor, dupa mai multe discutii cu colportorul a luat Calea catre Hristos. S-a uitat la ea si a zis: „Da, asta e buna. O sa ma duc sa o duc la unul dintre batrani.” Ne-am bucurat foarte mult ca a acceptat cartea si ca o sa o ofere mai departe. Un domn care venise intr-o dimineata sa isi masoare tensiunea, auzind cum îi recomandam altcuiva cartea Hipertensiunea, a luat-o sa o rasfoiasca si, dupa o convorbire cu sotia, a cumparat-o pe aceasta si cartile de remedii. I-am prezentat si setul, dar a spus ca trebuie sa vorbeasca cu sotia si ca va reveni. La pranz s-a intors si a spus ca avea carti cu acordul patriarhiei si nu o sa ia setul, dar a cumparat o alta carte pretioasa din set, Tragedia veacurilor. Domnul o sa aiba grija ca aceste carti sa vorbeasca inimii lor atunci cand va veni vremea. Noi trebuie doar sa ne facem partea. Un alt moment care mi-a ramas in minte: Într-una din zile am vazut un om cersind, era o persoana cu dizabilitati si am crezut ca n-o s-o mai vad vreodata, dar cand am fost in parc, era acolo, pe poteca. Am ramas uimita cand am vazut ca in mana avea cartea Calea catre Hristos. Domnul are grija de toti copii Lui, oricum ar fi ei. In fiecare zi, Domnul avea grija sa ne vorbeasca si sa ne incurajeze. Au fost experiente frumoase, unele mai mici, altele mai mari, dar cea mai mare experienta a fost simplul fapt ca am fost acolo, gata sa slujesc si sa ma pun la dispozitia Lui si a oamenilor. In primul rand a fost o vindecare pentru sufletul meu si apoi pentru oameni. El a avut grija ca sa inceapa o lucrare frumoasa in inima fiecaruia, pentru ca mai apoi, noi sa putem fi o vindecare si un exemplu pentru oamenii cu care intram in contact. Acum, multe lupte o sa trebuiasca sa mai ducem, dar stiu ca El va fi langa mine si nu o sa ingaduie ceva ce este prea greu pentru mine. Într-adevăr, cea mai nobila chemare este sa lucrezi pentru salvarea oamenilor si, fara sa iti dai seama, te vei salva si pe tine...