| Ionut Craciun |
|
|
|
|
Ce promisiune onoranta si ce privilegiu rezida din acest verset! Si eu sunt lumina neamurilor? Nu ma gandisem niciodata la acest lucru. Dar Domnul stie mai bine ce pot face atunci cand ma las pe mana Sa.
Gandul de a reveni printre studenti (am absolvit facultatea in anul 2005) m-a animat, dar cel mai mult ma atras termenul de „valdenz”, din titlul proiectului. Studiasem despre valdenzi in cartea Tragedia veacurilor, vazusem filmul despre ei si, mai nou, incepusem si cartea lui Benone Lupu: Lux lucet in tenebris.
Valdenzii de astazi beneficiaza insa de metode mai urbanizate si evoluate de lucru: Vaile Piemontului sunt la gurile de metrou, pelerinele lor mari cu buzunare secrete pentru extrasele biblice sunt in genti si trolere, unde cartile inspirate stau la loc de cinste si sunt transportate cu autoturisme confortabile si rapide, spre deosebire de picioarele goale ale inaintasilor. Pra del Torre a fost pentru trei saptamani Liceul Teologic Adventist din Bucuresti, iar „clientii” sunt aceiasi oameni ocupati cu cele pieritoare ca si atunci, doar ca acum sunt mult mai stresati si mai tristi in aglomeratia si canicula acestei metropole. Asa ca au necesitat maximum de atentie si solutii practice pentru problemele lor fizice si mai ales sufletesti.
Multe lucruri bune au iesit la iveala in acest proiect, iar cel mai important a fost ca am invatat ca slujirea aproapelui trebuie sa vina din aceeasi dragoste pe care i-o oferim si lui Dumnezeu, pentru ca facand aceste lucruri pentru cei suferinzi, Lui i le facem.
Oameni de diverse categorii sociale, bolnavi, impovarati de munca, stresati, au trecut pe la standurile Sale.
Mare a fost bucuria cand, intr-o zi, cartea zilei, Calea mantuirii, s-a vandut ca painea calda pe vremuri. A fost oferita ca cel mai bun remediu pentru hipertensiune si va da rod pentru vesnicie.
O doamna placut impresionata ca i-am ascultat of-ul, dupa ce i-am masurat tensiunea, a primit cu bucurie invitatia de a lua aceasta carte, dar nu avea bani la ea. Asa ca i-am dat-o si mi-a promis ca a doua zi se va intoarce sa o plateasca. Asa cum a promis, s-a intors, a platit-o, zicand ca este pentru sufletul ei si m-a gratulat, spunandu-mi: „Cu toate ca sunteti mai tanar aveti si dvs. un har.” Dumneaei tocmai avusese o descoperire divina in privinta pastilelor pe care le lua de ceva ani pentru hipertensiune si care nu rezolvau cauza problemei, iar eu i-am sugerat un remediu natural: un ceai de plante. Aparent ceva banal, dar la care nu se gandise pana atunci. Intamplarea aceasta, ca si altele, m-a convins ca oamenii au mare nevoie sa li se spuna aceste lucruri, pentru ca unii nu le-au folosit pana acum, nestiind de ele, altii nu prea cred in ele, iar altora le este mai comod sa inghita niste medicamente.
Activitatea la stand, din acest proiect, mi-a aratat ca Dumnezeu a pastrat pentru aceasta vreme oameni deosebiti, persoane cu o educatie aleasa, intelectuali, care ne-au trecut „pragul” si au achizitionat carti de sanatate, de educatie si carti spirituale si cu care am purtat discutii valoroase.
Surprizele le vom vedea in cer, aici doar le intrezarim.
O carte poate schimba o viata de om, pentru ca nu este vorba doar de niste foi, de costul ei sau de multele argumente pe care uneori incercam sa le oferim vizitatorilor nostri, ci de lucrarea Duhului Sfant asupra mintii oamenilor. Numai El ii poate schimba.
Pentru mine a fost ceva normal, pentru ca aceasta este meseria mea din vara aceasta, dar bucuria de a fi impreuna cu ceilalti, de a ne ruga laolalta, de a impartasi experiente unii cu altii excede orice alta modalitate de a petrece timpul liber (concediu, vacanta).
Merita sa lucrezi pentru Dumnezeu, pentru ca odata slujindu-I Domnul, iti slujesti si tie si te intareste si iti da puteri nebanuite de a le vorbi oamenilor de diverse varste si categorii sociale. Si lucrul acesta l-am constatat pe pielea mea, lucrand in acest proiect.
Maranata!
„Dumnezeu va face, in curand, lucruri mari pentru noi, daca ne plecam in umilinta si incredere la picioarele Lui... Mai mult de o mie de persoane vor fi in curand convertite intr-o singura zi si majoritatea dintre acestea vor fi fost convinse la inceput prin citirea publicatiilor noastre.” Ellen G. White – Review and Herald, 10 noiembrie 1885
„Adevarata maretie si nobletea unui om se masoara prin forta sentimentelor stapanite, nu prin forta sentimentelor care il stapanesc.” – Ellen G. White
|











