| Simfora Ostriceanu |
|
|
|
|
Intr-o dimineata de Sabat din luna iunie, in timp ce ma indreptam spre biserica, am simtit indemnul de a merge la Biserica „Speranta” si nu la „Dinamis”, unde merg de obicei. Nedumerirea mea a crescut in momentul in care, odata ajunsa la „Speranta”, am aflat ca in acel Sabat erau alegeri. „De ce m-o fi adus Dumnezeu aici?” Nu am avut mult de asteptat pana sa primesc raspuns la intrebarea mea. Dupa Scoala de Sabat, doua colportoare, Sinziana si Loredana, au prezentat proiectul „Student valdenz”. Am avut convingerea clara ca in spatele cuvintelor frumoase pe care le-au rostit sta o viaţa de rugaciune, o relatie profunda si vie cu Mantuitorul. Am inteles ca prezenta mea acolo nu a fost o intamplare si am simţit chemarea lui Dumnezeu de a ma implica in acest proiect, asa ca am raspuns. Spre rusinea mea, recunosc ca initial ma gandeam sa scurtez perioada de participare. Mai apoi insa, dupa ce am gustat din bucuria slujirii, m-as fi bucurat din toata inima daca proiectul s-ar fi prelungit. Am inteles parca mai bine reactia lui Petru pe Muntele Schimbarii la Fata.
Proiectul „Student valdenz” a fost, in primul rand, o reinviorare a vietii mele spirituale. Am gasit ceva ce cautam de multa vreme: un grup de tineri care traiesc pentru Dumnezeu, care au acelasi scop si sunt condusi de acelasi Duh. M-am simtit ca intr-o familie unita, minunata, si am inteles ca dragostea lui Dumnezeu ne strange. La intalnirile noastre, rugaciunile si experientele curgeau de la sine, insotite de multa bucurie si multumire fata de Dumnezeu. Am lucrat in echipe, dar intre noi nu a fost loc de competitie. Am inteles ca atunci cand crestinii coopereaza cu Cerul, dorinta de intaietate dispare.
In fiecare zi la stand am simtit prezenta si puterea lui Dumnezeu la lucru. Intr-o zi, ne-a vizitat un domn care s-a declarat ateu: „Pentru mine Isus e doar un model de om, de barbat adevarat”, dar a plecat de la noi cu cartea Viata lui Iisus si ne rugam si speram ca Il va gasi pe Mantuitorul. Nu am abilitati de comunicare nemaipomenite, dar am vazut cum Dumnezeu completeaza lipsurile mele si prin Duhul Sfant impresioneaza inimile oamenilor. Au venit persoane gata sa achite carti de sanatate, dar, dupa ce le-am prezentat cartile spirituale, alegerea lor a fost alta, recunoscand ca „de suflet nu prea mai avem grija in ziua de azi”. Am discutat cu un fost securist (ne-a spus ca a fost trimis in bisericile noastre pe vremea vechiului regim), cu fosti adventisti, persoane care au avut parinti adventisti, oameni apasaţi de regrete, care au nevoie de incurajare si de asigurarea ca Dumnezeu inca are bratele deschise pentru ei.
Am invatat lectii pretioase, de crestinism practic de la colportori. Uneori, de-a lungul vietii mele de crestin, am avut simtamantul ca in spatele cuvintelor frumoase pe care le rostim in Sabat se ascunde o viata nu tocmai implinita. Dumnezeu a stiut nevoia mea si m-a adus intr-o oaza in aceasta vara, unde am gustat viata din belsug de care ne-a vorbit Mantuitorul. Regret verile in care as fi putut sa ma implic in astfel de proiecte si n-am facut-o. Ii indemn pe tineri sa guste din aceasta experienta minunata. Celor care se simt nevrednici, as vrea sa le impartasesc un gand care ne-a incurajat mult: „Nimic nu este in aparenta mai neajutorat, dar in realitate de neinvins, decat sufletul care isi simte nimicnicia si se bizuie cu totul pe meritele Mantuitorului. Dumnezeu ii va trimite mai degraba pe toti ingerii din ceruri in ajutorul unuia ca acesta decat sa ingaduie ca el sa fie infrant.” (Evanghelizarea prin literatura, pag. 92)
Prin acest proiect, Dumnezeu mi-a reamintit ratiunea pentru care existam. Cred ca daca in bisericile noastre ar reinvia spiritul slujirii adevarate, pamantul ar fi luminat de slava lui Dumnezeu si Hristos ar veni. Am hotarat sa-I acord timp de calitate lui Dumnezeu la inceputul fiecarei zile. Stiu ca doar in acest fel Ii voi da ocazia de a ma modela, voi incepe sa privesc lumea dintr-o perspectiva care seamana mai mult cu a Lui si voi recunoaste si fructifica ocaziile de marturisire pe care El mi le da. Nu stiu care este planul Sau cu mine pe viitor, dar sunt sigura ca ma cheama la o viata de slujire.
Ii sunt profund recunoscatoare lui Dumnezeu si celor care au colaborat cu El pentru realizarea proiectului „Student valdenz”.
|











