Cu siguranta că doar Dumnezeu cunoaste implinirea si bucuria pe care le-am simtit in urma acestui proiect, iar mie nu imi este usor sa exprim in cuvinte ce a insemnat pentru mine proiectul „Student Valdenz".

Privind in urma la cele trei saptamani petrecute in aceasta scoala, imi dau seama cata dreptate are Ellen White cand spunea ca „cea mai buna educatie pe care o pot dobandi tinerii este aceea de a intra in campul de colportaj (Evanghelizare prin Literatura, pag. 30). De ce spun acest lucru? Pentru ca am vazut cat de mult am fost binecuvantat de Dumnezeu in acest timp atat de scurt.

Pentru o lunga perioada de timp, relatia mea cu El a fost caracterizata de formalism, necredinta si slabiciune..., imi era foarte greu sa ma incred in El.

Acum insa, lucrurile s-au schimbat foarte mult si nu am cuvinte sa-I multumesc indeajuns pentru aceasta. Am invatat sa ma incred in mod simplu in El, asa cum un copil se increde in tatal sau care-l iubeste si îi poarta de grija. Mi-am dat seama ca nu ma costa nimic sa vorbesc cu Tatal meu, sa-i spun Lui fiecare amanunt din viata mea si sa fiu 100% sincer cu El. Am vazut cat de dulce este sa depinzi in totalitate de El si de promisiunile Sale si cat de frumoasa este viata daca facem acest lucru.

De multe ori ne rugam seara pentru o persoana care venise in ziua respectiva la stand, iar, in ziua urmatoare, acea persoana venea si lua o carte; astfel am vazut cat de dornic este Dumnezeu sa răspunda rugaciunilor noastre de mijlocire si sa lucreze asa frumos, datorita unor rugaciuni asa de simple.

Tot in aceasta perioada, Dumnezeu m-a ajutat sa privesc altfel oamenii; am vazut cat de multi sunt „necajiti si risipiti, ca niste oi care n-au păstor"(Matei 9:36) si s-a nascut in mine dorinta sincera de a le spune si altora despre Păstorul meu.

In ciuda acestor lucruri, imi dau seama ca nu am vazut decat o fărâma din ce inseamna lucrarea de colportaj si Îl rog pe Dumnezeu sa ma ajute sa inteleg mai bine importanta ei.